Текст песни Underman - Purgatoriul vs. Dante

Pasesc in aces decor ostil captiv in legende de altadata
Schimbarea mediului mi-a fost radical acordata
Distrag fiinte respinse ce se adapa si se cheama de-ndata
Propriile-mi vibratii distrug imaginea chipului reflectat in apa
Nori negri izbitori ineaca luna mangaietoare de flori
Contactul reciproc reuseste sa starneasca in mine fiori
Instabil terenul, maleficu' se adapa din el prin turbine
Absorbit de energie isi pierde culorile in contactul cu mine
Predomina un ton negru si pasteluri atice
Indepartari erodeaza cetati antice
Un vant viu danseaza cu mine
Si impinge ramuri goale ce ma vor in imbatisari fictive
Hiene ale unei lumi ascunse ce se autodevoreaza
Strapung orice suflet viu ce se avanta prin a lor preajma
Cu fiecare pas ce-l las in tarana asta
Miraje devin constiente de prezenta mea
Legiuni de spirite stabile interminabile in atacuri abile
Plutesc in jurul meu dar straiele-mi sunt impermeabile
Vor sa ma atraga in vraja lor mortala
Dar le raman indiferent emotional precum o coala alba
Imi striga numele cu voci in zeci de tonalitati
Tot atatea abilitati ma mentin lucid si gata sa le-mping in parti
In dansuri delirante conduse de ele
Daca le dau ascultare voi fi festin spiritual pentru ele
Ma-ndrept catre un sfinx adormit langa care am zarit
Un amazon trist din care am extras un colier de amazonit
Pe al sau mal lunetic zeu de neclintit
Se ofera sa ma treaca dincolo in a sa barca anubis
Traversez acest fluviu puriu cu miscari incete
Apa sa rece ma cheama insistent in pantece
In zare undeva taram la orizont contur incepe a exprima
Imaginea sa ma duce cu gandul la Suribachi de pe Iwo Jima
Siluete palide in miscari instabile isi fac treptat aparitia
Sunt usor transparenti abia mai fac distinctia
Se tem de mine prezenta mea le incita
<<Tu ai umbre, esti inca viu ce cauti aici fiinta?
Timpul tau n-a venit inca du-te inapoi in lumea ta blanda>>
Spuse o entitate plapanda
<<Daca accepti sa vezi nu vei mai fi niciodata la fel>>
Aprob si-mi spune sa ma tin dupa el

Stiinta se coaguleaza in noi
Muntele pare un drum catre paradisul din nori
Intram in spirale sapate in pamantul arid
Pe care siruri de siluete urca intr-un ritm alin
Par sa duca ceva la indeplinire
In drumul catre varful aflat la distanta de mine
Unii sunt de sute de ani captivi in chin
Ii vad pe Midas, Attila, Ahile si apoi pe Cain
Suflete luminate in alb discern
Se strecoara printre ei si sunt ridicate la cer de-un inger
Unii au pe frunti pacatuirea
Si constiinciosul gardian le respinge mantuirea
Ratacesc in tacere speranta si mila cere
Umili in transa isi poarta povara din viata la vedere
Impartiti in cercuri colosale
Insotitorul imi explica in ce consta fiecare
Pasind catre primul cerc unde toti imping enorme pietre
Mi se spune ca astia au fost trufasii vietilor pamantene
Isi cara la deal povara
Inghitand praful laudelor din trecut invoca la cer slava
Invidiosi cu pleoapele cusute urmeaza apoi
Sprijiniti reciproc in mars deranjati de noi
Si peisajul se confirma de-acum
Cu maniosi ce-si frang carnea reciproc intr-un nor de fum
Apar si lenesi ce nu au dat nimic dar luara tot
Chinuiti etern in foame si sete ne fac loc
Eretici cu serpi in loc de par si negustori de cele sfinte
Sinucigasi acum arbori vorbitori atrag doar nori drept tinte
Prea tristi rastigniti suferind fiecare pentru modul trait
Pe masura ce ajungi catre varf amprenta faptelor dispare
In fata portilor finala salvatoare
Pe unde trec doar cei ce-au primit iertarea divina
Si-acum pot imparti paradisul cu cei far' de vina
<<Finalul calatoriei este aici>> imi spune cel de-acolo
N-are nimeni dreptul sa treaca viu dincolo
Meditez la cele petrecute
Si la sortile muritorilor ce-mi sunt de acum stiute
Vieti terestre ce conduc aici rute
Ar trebui sa acorde timp si lucrurilor spirituale nevazute
Pun pe hartie tot ce-am invatat
Es